english   

 

 

 

  Marketing politic
 
Marketingul politic este o disciplina emergenta la nivel mondial si, in acelasi timp, un domeniu de profesionalizare tot mai cuprinzator.

Conceptualizarea domeniului a inceput in debutul anilor 70, in zona marketingului social, si s-a extins la sfarsitul anilor 80.
Expansiunea marketingului politic s-a produs in a doua parte a anilor 90 cand:
- viziunea asupra organizatiilor si instititutiilor politice a devenit una dominanta de furnizoare de produse sociale,
- viziunea asupra cetatenilor s-a transformat decisiv într-una de clienti ai diverselor sisteme social-politice,
- iar societatea a început sa fie privita ca un mecanism global de transfer de bunuri simbolice.

Un cercetator sau un expert in marketing politic va privi organizatia politica in ansamblul sau si va sutdia in primul rand capacitatile acesteia de a produce si distribui capitalul simbolic.
El va studia pozitia pe care organizatia o ocupa pe piata sa de bunuri simbolice si va analiza relatia pe care aceasta o are cu potentialii sai beneficiari.

Pentru acest efort:
- sunt analizate cu mijloace proprii stiintei politice scopurile organizatiei in spatiul politic;
- sunt luati in calcul factorii de cultura politica care definesc comportamentele si institutiile politice;
- folosind instrumente interdisciplinare din economie, stiinta politica, sociologie, sunt evaluate comportamentele indivizilor si decizia lor de „achizitie" a bunurilor simbloice;
- este analizat contextul informational si mijloacele pe care le are la indemana organizatia pentru a influenta procesul de comunicare publica;
- este studiata agenda publica si modul in care noi teme si subiecte, reprezentand noi bunuri simbolice, promoveaza in agenda presei sau a diverselor grupuri sociale.
- se urmareste masura in care viziunea de marketing defineste managementul organizatiei politice.

Marketingul politic nu inseamna doar comunicare politica, creare de sloganuri politice, de afise si analiza unui sondaj politic, asa cum este prezentat adesea de conultanti de comunicare sau agentii de sondaj si studii de piata.
Prin asocierea exclusiv cu astfel de componente ale sale, „Marketingul politic" si-a pierdut, la nivelul perceptiei publice, din caracterul sau de integrare a viziunii asupra „strategiei orientate catre clienti ai bunurilor simbolice". El a devenit pentru multi o parte a publicului doar o reuniune de servicii pe care le ofera diversi experti de nisa, ceea ce, evident, nu este suficient.

Marketingul politic este interdiscipliniar, cel putin prin maniera in care au fuzionat viziunea de marketing din spatiul economic si viziunea orientata catre scop a actorilor politici, proprie stiintei politice.

Aceasta perspectiva asupra societatii si schimburilor ce au loc intre actorii-organizatii si actorii-clienti a ridicat in literatura marketingului politic chestiuni ce tin de o etica proprie disciplinei.

Aceasta este de altfel si una din cele mai importante zone in care marketingul politic este atacat, fiindu-i acuzat rolul nociv pe care „satisfacerea" exhaustiva a clientilor electorali il are asupra democratiei si stabilitatii acesteia.
Obiectiile etice sunt diverse si majoritatea autorilor domeniului considera dezbaterea deschisa.

In Romania, marketingul politic este rar prezent ca topic de curricula universitara. De cele mai multe ori el este tratat in cursuri de catre experti in comunicare sau cercetare de piata care au in portofoliu si diverse participari la unele campanii politice sau electorale.

La nivel profesional, exista doar oferta de servicii de nisa de tip: cercetare de opinie, servicii de consultanta de PR si comunicare, unele servicii de analiza mass-media in stadii atrofice, rareori produse de intelligence politic si din 4 in 4 ani, la alegeri, o extindere a caselor de publicitate catre productia de spoturi politice. La nivelul serviciilor de management al campaniilor electorale exista o piata difuza, formata dintr-un tip de „free-lancers" care ofera servicii liderilor locali, de regula in campanii electorale locale.

Viziunea strategica asupra relatiei organizatiei cu publicul sau este de obicei complet internalizata (partide, institutii guvernamentale), de competenta doar a organelor de decizie centralizate si este foarte rar impartasita membrilor organizatiilor.

La nivelul institutiilor publice, viziunea de actor pe o piata de bunuri simbolice lipseste de cele mai multe ori si, in consecinta, si solicitarea de servicii de marketing politic pentru institutiile publice.