|
|
 |
 |
Marketing
politic |
| |
Marketingul
politic este o disciplina emergenta la nivel mondial si, in
acelasi timp, un domeniu de profesionalizare tot mai cuprinzator.
Conceptualizarea domeniului a inceput in debutul anilor 70,
in zona marketingului social, si s-a extins la sfarsitul anilor
80.
Expansiunea marketingului politic s-a produs in a doua parte
a anilor 90 cand:
- viziunea asupra organizatiilor si instititutiilor politice
a devenit una dominanta de furnizoare de produse sociale,
- viziunea asupra cetatenilor s-a transformat decisiv într-una
de clienti ai diverselor sisteme social-politice,
- iar societatea a început sa fie privita ca un mecanism
global de transfer de bunuri simbolice.
Un cercetator sau un expert in marketing politic va privi organizatia
politica in ansamblul sau si va sutdia in primul rand capacitatile
acesteia de a produce si distribui capitalul simbolic.
El va studia pozitia pe care organizatia o ocupa pe piata sa
de bunuri simbolice si va analiza relatia pe care aceasta o
are cu potentialii sai beneficiari.
Pentru acest efort:
- sunt analizate cu mijloace proprii stiintei politice scopurile
organizatiei in spatiul politic;
- sunt luati in calcul factorii de cultura politica care definesc
comportamentele si institutiile politice;
- folosind instrumente interdisciplinare din economie, stiinta
politica, sociologie, sunt evaluate comportamentele indivizilor
si decizia lor de „achizitie" a bunurilor simbloice;
- este analizat contextul informational si mijloacele pe care
le are la indemana organizatia pentru a influenta procesul de
comunicare publica;
- este studiata agenda publica si modul in care noi teme si
subiecte, reprezentand noi bunuri simbolice, promoveaza in agenda
presei sau a diverselor grupuri sociale.
- se urmareste masura in care viziunea de marketing defineste
managementul organizatiei politice.
Marketingul politic nu inseamna doar comunicare politica, creare
de sloganuri politice, de afise si analiza unui sondaj politic,
asa cum este prezentat adesea de conultanti de comunicare sau
agentii de sondaj si studii de piata.
Prin asocierea exclusiv cu astfel de componente ale sale, „Marketingul
politic" si-a pierdut, la nivelul perceptiei publice, din
caracterul sau de integrare a viziunii asupra „strategiei
orientate catre clienti ai bunurilor simbolice". El a devenit
pentru multi o parte a publicului doar o reuniune de servicii
pe care le ofera diversi experti de nisa, ceea ce, evident,
nu este suficient.
Marketingul politic este interdiscipliniar, cel putin prin maniera
in care au fuzionat viziunea de marketing din spatiul economic
si viziunea orientata catre scop a actorilor politici, proprie
stiintei politice.
Aceasta perspectiva asupra societatii si schimburilor ce au
loc intre actorii-organizatii si actorii-clienti a ridicat in
literatura marketingului politic chestiuni ce tin de o etica
proprie disciplinei.
Aceasta este de altfel si una din cele mai importante zone in
care marketingul politic este atacat, fiindu-i acuzat rolul
nociv pe care „satisfacerea" exhaustiva a clientilor
electorali il are asupra democratiei si stabilitatii acesteia.
Obiectiile etice sunt diverse si majoritatea autorilor domeniului
considera dezbaterea deschisa.
In Romania, marketingul politic este rar prezent ca topic de
curricula universitara. De cele mai multe ori el este tratat
in cursuri de catre experti in comunicare sau cercetare de piata
care au in portofoliu si diverse participari la unele campanii
politice sau electorale.
La nivel profesional, exista doar oferta de servicii de nisa
de tip: cercetare de opinie, servicii de consultanta de PR si
comunicare, unele servicii de analiza mass-media in stadii atrofice,
rareori produse de intelligence politic si din 4 in 4 ani, la
alegeri, o extindere a caselor de publicitate catre productia
de spoturi politice. La nivelul serviciilor de management al
campaniilor electorale exista o piata difuza, formata dintr-un
tip de „free-lancers" care ofera servicii liderilor
locali, de regula in campanii electorale locale.
Viziunea strategica asupra relatiei organizatiei cu publicul
sau este de obicei complet internalizata (partide, institutii
guvernamentale), de competenta doar a organelor de decizie centralizate
si este foarte rar impartasita membrilor organizatiilor.
La nivelul institutiilor publice, viziunea de actor pe o piata
de bunuri simbolice lipseste de cele mai multe ori si, in consecinta,
si solicitarea de servicii de marketing politic pentru institutiile
publice.
|
|
|
 |
